Chapter II: Tisa

Image and video hosting by TinyPic

EN: Work and pleasure are often seen as two conflicting sides. I always thought the opposite, that there should be a certain amount of enjoyment and enthusiasm in any work related activity that needs to get done. It’s only about finding a way to do it and the right amount that’ll keep you interested, motivated and most important, productive in the work-related task.

On the flip side, there’s the artist profile, the so-called creative people who manage to add work into pleasure. They’re the people who get things done, enjoy doing them and even end up making a living out of their creative work. They somehow manage to mask the fearsome thing called ‘work’ behind the creative act. Instead of “I’m working’, you’d hear a poet saying “I’m writing”, a musician referring to his work as composing or any other type of artist summing up their occupation with words such as “making”, “shaping” or “creating”. It all eventually comes down to creativity and how effective you are at putting it at work.

Since not everyone is a natural born artist, that doesn’t necessarily need to stand in the way of doing things creatively. I, for one, always tried to get enjoyment out of whatever it was that I need to do. For example, having to study for my high school finals on really hot summer days was definitely not a pleasant thing to do. Thus, I attempted to create a setting that would nonetheless make things more enjoyable. Every morning, I would put on my bikini, get my notebooks, sunscreen and a blanket and I’d head into the back garden where I’d study until noon. During breaks, I’d play with my cat, make tea or lemonade and even snap a few macro shots of colourful bugs I’d find in the grass. I was definitely mixing studying with pleasure and it was all about redefining an action according to my preferences. Photography, barefoot walking on the grass and even my cat’s purr, were all part of my studying ‘routine’.

I could say the same about my running routine. Ever since I was 7, I always engaged in some sort of sports activity. Whether it was professional table tennis (which I played for 8 years) or learning basic basketball and handball during sports classes in school, sport was always a big thing for me. After I stopped playing tennis, I wanted to continue my so-called sport routine so I started track running. I wasn’t necessarily enjoying the activity per se as much as I enjoyed the idea of being active and staying fit. However, I came to realise that running on the track, in circles and for long periods of time was not my thing.

One thing led to another and out of my passion for trekking and sport I discovered trail running. This time, it wasn’t only the work-out but also the sensorial side which I enjoyed. It may have been a lot harder than track running as I switched to uphill running, but it was all worth it once I’d reach the top.  No pain, no gain, they say, and my prize was this place called Tisa with its kick-ass view.

RO: Munca și plăcerea sunt de multe ori văzute ca două părți conflictuale. Contrar, eu am fost mereu de părere că, munca și plăcerea de a face ceva ar trebuie să fie complementare. O oarecare cantitate de plăcere si entuziasm ar trebui să existe mereu în activitatea propusă. Este vorba doar de ‘cum’ și de cantitatea corectă care să te mențină interesant de ceea ce faci, motivat și mai presus de toate productiv în ceea ce-ți propui.

 Pe de altă parte, există și cazul artistului, al așa-zișilor creatori care reușesc să facă din plăcerea și din pasiunea lor o muncă. Ei sunt oamenii care își duc la capăt activitățiile, le îndrăgesc și de multe ori ajung să își și facă un trai din asta. Cumva, ei reușesc să mascheze cuvântul ‘muncă’ prin creativitatea lor. În loc de ‘muncesc’, un peot s-ar exprima probabil prin ‘scriu’, un muzician s-ar referi la munca lui prin ‘a compune’. Oricare alt tip de artist care și-ar descrie activitatea ar folosi cuvinte ca ‘a face’, ‘a contura’ sau ‘a crea’, toate referindu-se la nivelul de creativitate si la cât de eficient este aceasta pusă la treabă.

 Luând în considerare că nu toată lumea se naște artist, asta nu presupune că n-ar trebui să fii creativ în ceea ce-ți propui să faci. Eu, una, am încercat mereu să găsesc o cale prin care să combin utilul cu plăcutul. De exemplu, faptul că aveam de învățat pentru bac în timpul verii, nu era cel mai atractiv lucru. Prin urmare, am încercat să găsesc o cale prin care să-l fac cât mai pe placul meu. În fiecare dimineață, îmi puneam costumul de baie, luam caietele, crema solară și o pătură și mă așezam în curte, unde învățam până la prânz. În timpul pauzelor, mă jucam cu pisica, preparam ceaiuri si limonadă și uneori făceam și câteva poze macro insectelor pe care le găseam prin iarbă. Ajunsesem să îmbin studiatul cu ceva ce-mi făcea plăcere, lucru care se rezuma până la urmă la a face ceva în funcția preferințelor mele. Fotografiatul, mersul prin iarbă și torsul pisicii, toate făceau parte din ‘rutina’ mea de studiu.

 Pot să spun același lucru și despre rutina mea de alergat. Încă de la vârsta de 7 ani, am fost mereu procupată de sport într-un fel sau altul. Fie că practicam tenisul de masă de performanță sau învățam să joc basket și handball în timpul orelor de sport de la școală, sportul a fost mai mereu nelipsit. După ce am încetat să practic sportul de performanță, vroiam într-un fel să-mi continui ‘rutina’  și așa mi-am început activitatea pe pista de alergare a stadionului municipal. Nu eram un la fel de mare fan al activității în sine, cât eram al ideii de a fi în formă și de a fi activ. Cu toate astea, ajunsesem să realizez că alergatul pe pistă, în cercuri, nu era tocmai ce-mi doream eu.

Cum un lucru duce la altul, din pasiunea mea pentru drumeții prin natură și sport, am ajuns la ceea ce se cheamă alergatul pe potecă (în engleză). Nu era vorba de data asta numai de exercițiul fizic în sine, ci și de experiența senzorială cu care mă alegeam în timpul și după alergarea in natură. Era cu siguranță mult mai dificil decat antrenamentul pe pistă, însă rezultatul final era cât se poate de mulțumitor, lucru datorat faptului că, pe langă experiența fizică, ajunsese să fie și un exercițiu cu caracter contemplativ. Iată si de ce:

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

 (21)

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s